Serviciile de urgență recrutează periodic în toată țara voluntari care să însoțească echipajele de intervenție în activitățile operative specifice. Interesul pentru această categorie de voluntariat a crescut semnificativ în ultimii ani, motiv pentru care vom aborda împreună câteva din întrebările pe care și le pun cel mai frecvent voluntarii aflați la început de drum.
Ce este voluntariatul?
Voluntariatul este activitatea realizată din proprie inițiativă de către o persoană care alege să își pună la dispoziție timpul, energia și priceperea pentru a-i ajuta pe cei din jur și pentru a contribui la o cauză în care crede, fără a aștepta la schimb o recompensă de ordin financiar.
În ce constă voluntariatul în cadrul serviciilor de urgență?
Activitățile de voluntariat sunt adaptate specificului fiecărei instituții, însă acestea au de cele mai multe ori în comun participarea efectivă la acțiunile de răspuns operativ care devin necesare în urma manifestării unei situații cu caracter de urgență, precum dezastre naturale, inundații, incendii, accidente, etc. Pentru a realiza cu succes activitățile în care sunt implicați, voluntarii sunt învățați cum să acorde primul ajutor, cum să fie cât mai eficienți în acțiunile de intervenție umanitară și cum să transmită cetățenilor informații și practici corecte privind luarea de măsuri preventive în eventualitatea unei situații de urgență.
Cum ajungi voluntar ISU/SMURD?
Conform informațiilor puse la dispoziție de către instituțiile de profil, toate persoanele care își doresc să devină voluntari în cadrul serviciilor de urgență trebuie să îndeplinească o serie de criterii:
- Să aibă vârsta cuprinsă între 16 și 65 de ani.
- Să fie apți din punct de vedere medical.
- Să nu fi fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor cu intenție.
- Să nu fi pierdut anterior calitatea de voluntar în cadrul inspectoratelor pentru situații de urgență.
Ce este avizul psihologic de aptitudine pentru voluntariat?
Conform reglementărilor în vigoare, orice persoană care aspiră să devină voluntar ISU, IGSU sau SMURD trebuie să atașeze la dosarul de înscriere un aviz psihologic care să ateste că este apt(ă) pentru desfășurarea activităților de voluntariat în cadrul serviciilor de urgență IGSU/ISU/SMURD.
Această examinare psihologică are rolul de a asigura membrii serviciilor de urgență că persoana care aplică pentru rolul de voluntar este capabilă să desfășoare activități care presupun un nivel ridicat de stres și presiune psihologică, dar și că este capabilă să reacționeze prompt și rațional în momente de criză.
Cum arată evaluarea psihologică a voluntarului?
De cele mai multe ori, evaluarea psihologică a viitorului voluntar se realizează individual, durează între o oră și o oră jumătate și cuprinde o discuție semi-structurată cu psihologul evaluator, urmată de testarea propriu-zisă.
În cadrul discuției cu care se deschide procesul de evaluare, psihologul va analiza împreună cu clientul aspecte precum:
- motivația acestuia pentru a desfășura activități de voluntariat de tipul celor realizate în cadrul serviciilor de urgență
- cât de informat este acesta cu privire la specificul activităților în care urmează să fie implicat
- cât de pregătit este să devină voluntar al acelor servicii din punct de vedere psiho-emoțional
- cât de pregătit este să devină voluntar din punct de vedere al gestionării aspectelor cotidiene - timp liber, situație financiară, responsabilitate, etc.
- potențialul aptitudinal general (Inteligență generală/IQ).
- potențial aptitudinal specific (atenție, capacitate decizională, etc.)
- trăsăturile de personalitate.
Care sunt trăsăturile voluntarului ideal al serviciilor de urgență?
Într-un cadru în care este atât de necesar să dăm dovadă de prezență de spirit și să putem acționa cât mai eficient și rațional, ne putem imagina cu ușurință cât de important este rolul pe care îl ocupă trăsăturile de personalitate. Care sunt însă cele mai importante caracteristici pe care trebuie să le aibă un voluntar al serviciilor de urgență pentru a face față cu brio provocărilor pe care le va întâlni în timpul misiunilor sale?
- Implicare și responsabilitate De multe ori, activitățile în care sunt implicați voluntarii serviciilor de urgență vizează chiar salvarea de vieți omenești, ceea ce presupune asumarea unei responsabilități uriașe din partea echipelor de intervenție.
- Anxietate scăzută Provocările inerente întâlnite ca voluntar în cadrul serviciilor de urgență presupun un mare consum de energie psiho-nervoasă. Este perfect normal ca o persoană să fie mișcată de tragediile la care poate asista în intervenția de criză, însă acest sentiment nu trebuie să afecteze ulterior capacitatea ei de a acționa și de a raționa corespunzător. Un profil de personalitate caracterizat de un nivel mare de anxietate/nevrotism ne indică în mod cert o nepotrivire cu acest tip de activități de voluntariat.
- Capacitate de adaptare Deși de obicei cunoaștem dinainte care sunt tipurile de misiuni în care vom fi implicați ca voluntari, ceea ce găsesc echipele de intervenție la fața locului este adesea imprevizibil. Din acest motiv, un voluntar trebuie să fie capabil să se adapteze din mers cerințelor ivite în cadrul acțiunii de urgență, să dea dovadă de prezență de spirit și să poată improviza, dacă este necesar, soluții potrivite pentru situații nemaiîntâlnite și neașteptate.
- Abilitate de lucru în echipă Când devii voluntar, vor exista cu siguranță multe activități pe care vei fi nevoit să le realizezi în echipă. Indiferent dacă felul de a fi a colegilor îți va fi pe plac sau nu, părerile personale despre aceștia vor trebui lăsate deoparte atunci când va apărea nevoia unei intervenții de urgență, unde abilitățile fiecărui membru în parte pot fi vitale pentru bunul mers al operațiunii. Este foarte important să fim pe deplin conștienți de importanța încrederii între membrii echipei în momente de criză, încredere fără de care întreaga acțiune se poate prăbuși.
Dacă membrii voluntari nu demonstrează că li se pot încredința sarcini importante pe parcursul unei misiuni și nu pot fi elemente de sprijin și de încredere pentru coechipieri, este foarte posibil ca prezența lor în cadrul misiunii să devină mai degrabă un impediment decât un ajutor.
Pentru a se ridica la potențialul său maxim, voluntarul trebuie să se poată dedica complet activităților pe care le realizează și fie de deplin conștient de responsabilitatea și implicațiile rolului său.
În cazul în care o persoană cu astfel de trăsături ajunge totuși să fie membrul unui astfel de serviciu, ea riscă să fie expusă la un nivel de presiune psihologică mult mai mare decât este pregătită să gestioneze. În urma contactului cu factori stresori de acest gen, persoanele cu un nivel ridicat de nevrotism prezintă un risc mult mai mare de a dezvolta tulburări anxioase, depresive sau de stres post-traumatic.

Cum știi dacă ești pregătit să devii voluntar?
- Rezonezi cu valorile asociației Dacă te gândești să începi o activitate de voluntariat, este foarte important să te asiguri că ai ales o cauză cu care te poți identifica emoțional și în care poți crede cu adevărat. Dacă în cazul unei sarcini plătite remunerația finală ne poate motiva să acționăm cât mai eficient, în voluntariat motivația vine tocmai din dorința de a contribui și de a fi implicat într-o schimbare reală.
- Poți oferi timpul tău voluntariatului Deși, de cele mai multe ori, programul acestor activități este flexibil, este bine să oferi informații cât mai clare referitoare la cantitatea de timp pe care o poți dedica voluntariatului. Chiar dacă voluntariatul nu este un loc de muncă unde prezența este obligatorie, cu siguranță vor exista oameni care se așteaptă să fii prezent și care se vor baza pe ajutorul tău pentru a-și duce la îndeplinire misiunea.
- Ești stabil financiar Voluntariatul reprezintă munca pe care un individ își dorește să o realizeze fără a fi remunerat financiar, lucru pe care acesta trebuie să îl cunoască și să și-l poată asuma fără dificultăți. Deși activitatea de voluntariat are la bază intenții nobile și altruiste, acest lucru nu înseamnă că trebuie să neglijăm propriile noastre nevoi practicând-o. Dacă ea ajunge să afecteze posibilitatea voluntarului de a ajunge la locul de muncă sau de a-și câștiga existența, ea nu va mai putea fi practicată cu plăcere și cu pasiune, ci va deveni curând o sursă de stres.
O cauză care nu ne trezește nevoia de a acționa și de a depune un efort voluntar în direcția realizării ei sau o cauză care nu corespunde suficient valorilor noastre interne nu va putea susține un nivel suficient de ridicat de motivație pentru a continua să oferim din resursele proprii pe termen lung într-o manieră eficientă.
Dacă nu știi cu certitudine dacă poți dedica constant o părticică din timpul tău personal unei anumite cauze, este bine să iei în calcul amânarea înscrierii pentru o perioadă în care vei dispune de mai mult timp liber și flexibilitate.
Dacă îți dorești să devii voluntar, însă nu ai un venit stabil din care te poți întreține în această perioadă (indiferent că vorbim despre un loc de muncă sau despre sprijin financiar din partea rudelor/părinților etc.), este recomandat să amâni decizia te a te implica în activități fără remunerare, prioritizând stabilitatea traiului de zi cu zi.

Nu uita, pentru a-i putea ajuta cu adevărat pe cei din jur, trebuie să învățăm să avem întâi grijă de noi înșine!
Foto: depositphotos.com