Problemele sau frica de angajament (eng. „commitment issues”) se referă la dificultatea pe care unele persoane o resimt față de a face și de a menține un angajament pe termen lung, fie în relațiile personale, fie în viața profesională. Problemele de angajament se pot manifesta în diverse forme – frica de a face un angajament sau de a se implica, evitarea relațiilor pe termen lung, frica de intimitate și de apropiere emoțională sau frica de a ajunge „captiv” într-o relație. Deși nu toată lumea experimentează frica de angajament la aceeași intensitate, ea poate reprezenta o problemă cu implicații serioase și cu un impact negativ puternic asupra calității vieții și a stării de bine în general.
Ce este de fapt frica de angajament?
Frica de angajament este teama nerealistă pe care cineva o resimte la gândul de a se implica într-o relație sau o activitate pe termen lung, ori de a face o promisiune de fidelitate și loialitate. Atunci când ajunge într-o relație, a astfel de persoană se află mereu cu un picior înafara ei, gata să părăsească oricând relația, care de cele mai multe ori nu rezistă foarte mult timp.
Adesea se consideră că o persoană care manifestă astfel de rețineri nu își dorește deloc să fie într-o relație, însă acest lucru este departe de adevăr. Persoanele cu frică de angajament își doresc la fel de mult să construiască relații solide, să creeze legături emoționale puternice și să trăiască sentimente de iubire, însă de cele mai multe ori fricile lor îi împiedică să ajungă până în acel punct.
Deși expresia „frică de angajament” este cel mai adesea folosită pentru a descrie teama de implicare în relații romantice pe termen lung, ea se poate referi și la probleme ce se manifestă în mediul profesional sau academic. De exemplu, la locul de muncă problemele se pot manifesta prin evitarea implicării într-un proiect pe termen lung, iar la școală prin tendința de a nu investi timp și efort în obiective cu rezultat vizibil mai degrabă pe termen lung.
Frica de angajament nu reprezintă un diagnostic psihologic în sine, însă se află de obicei în strânsă legătură cu una sau mai multe probleme de natură psihologică adânc înrădăcinate.
Neimplicarea – o problemă nedorită sau o alegere?
Să nu te implici emoțional într-o relație de cuplu poate fi o alegere personală și nu o consecință nedorită a problemelor psihologice. De foarte multe ori, atunci când simțim că o relație nu este potrivită pentru noi, apare și ezitarea de a ne dedica acesteia în totalitate. De obicei, o persoană se va simți pregătită să ofere angajament și să se pună într-o poziție vulnerabilă în momentul în care conexiunea emoțională resimțită alături de partener îi va oferi un sentiment de siguranță și încredere.
Dacă totuși există îndoieli cu privire la natura acestor rețineri, putem menționa câteva caracteristici ale persoanelor care se confruntă cu adevărate probleme de angajament:
- Nu reușesc să păstreze o relație mai mult de câteva luni;
- Evită să declare că se află într-o relație de cuplu și etichetele de tip „iubit” sau „iubită”;
- Ezită să se deschidă și să formeze legături emoționale;
- Prezintă istoric de infidelitate în relațiile anterioare;
- Evită să facă planuri și discuțiile legate de viitor.
Ce cauzează apariția problemelor de angajament?
Frica de implicare poate avea drept sursă mulți factori, precum relații anterioare eșuate, traume, frica de abandon sau de vulnerabilitate sau stimă de sine scăzută.
Să trecem în revistă principalele teorii legate de apariția problemelor de angajament:
- Tulburările de personalitate
Anumite tulburări de personalitate prezintă șanse mai mari de a duce la un comportament specific problemelor de angajament. Tulburarea de personalitate Borderline este cunoscută prin tiparul de relații fluctuante și instabile, iar tulburarea de personalitate evitantă se poate manifesta printr-o „fugă” de intimitate. Studiile ne arată că personalitățile evitante au tendința de a fi mai independente, mai puțin toleranți cu cei din jur și dezvoltă în general relații nesatisfăcătoare. - Stilul de atașament și traumele din copilărie
Modul în care am relaționat cu persoanele de referință în copilărie (de cele mai multe ori părinții) își lasă amprenta asupra modului în care vom alege să abordăm relațiile apropiate la vârsta adultă. Dacă am avut parte de iubire și acceptare necondiționată în perioada de formare, atunci ne vom putea bucura de un stil de atașament de tip securizant pe parcursul vieții. Dacă în schimb nevoile noastre emoționale nu au fost corespunzător împlinite în copilărie, devine foarte posibil să căutăm parteneri care să poată satisface aceste nevoi, evitând însă ca aceste relații să devină prea apropiate și să fim răniți, așa cum am fost de fapt în copilărie.
O copilărie traumatică poate avea drept consecințe incapacitatea de a mai avea încredere în oameni și o frică puternică de a manifesta vulnerabilitate față de alții. Rețineți că o traumă a copilăriei implică acele aspecte pe care creierul copilului le-a perceput drept traumatice și nu creierul de acum al adultului, capabil să raționalizeze evenimentele. - Stima de sine și credințele negative
Unii oameni intră în relații de cuplu pentru a căuta validarea de care au nevoie pentru a se simți mai bine în legătură cu propria persoană. În același timp, o persoană care nu se consideră cu adevărat demnă de a fi iubită, va avea tendința de a căuta involuntar dovezi care să îi confirme credințele despre sine, sabotându-și astfel relația. Mai exact, atunci când nu credem că suntem capabili să reușim și să gestionăm succesul – ex. o relație fericită – vom ajunge în final să îl evităm.
Uite câteva din cele mai comune credințe negative cu care oamenii cu probleme de angajament intră în relații, deși rareori sunt conștienți de ele:- „Nu merit să fiu iubit”
- „Iubirea este periculoasă”
- „Dacă mă implic serios în ceva, va ieși prost”
- „Nu merit/nu sunt capabil de lucruri bune”
Care sunt consecințele fricii de angajament?
Este extrem de important să nu ignorăm aceste probleme, deoarece impactul lor asupra echilibrului psihic și asupra calității vieții este unul semnificativ.
Frica de angajament poate avea consecințe precum:
- Dificultăți în a forma și a menține relații – acestea au un impact puternic asupra calității relațiilor din viața unei persoane și asupra capacității acesteia de a lega și de a susține conexiuni semnificative cu ceilalți.
- Distres emoțional - pe termen lung, aceste probleme duc la sentimente de singurătate, neîmplinire și nesiguranță, iar în final se pot transforma în simptome de anxietate și chiar depresie.
- Afectarea evoluției profesionale – este afectată capacitatea de a lua decizii, de a se implica în proiecte cu durată mare de timp, de a-și duce la capăt promisiunile și de a atinge obiective pe termen lung.
- Probleme de relaționare – nu numai relațiile de cuplu sunt afectate de aceste tipare de comportament, ci și relațiile de prietenie sau de colaborare. Evitarea implicării poate duce la neînțelegeri și conflicte care pot distruge relația.
Cum și când tratăm frica de angajament?
Toată lumea se poate confrunta la un moment dat de-a lungul vieții cu o senzație de teamă sau de reticență atunci când se află în fața unui angajament, mai ales atunci când acesta are implicații extrem de serioase, iar acest lucru nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Totuși, atunci când aceste dificultăți sunt persistente și impactează constant multiple arii ale vieții de zi cu zi, afectându-ne starea de bine, este recomandat să apelăm la ajutor specializat.
Eliminarea fricii de angajament implică ajutorul unui psiholog/psihoterapeut alături de care sunt explorate în profunzime aspectele emoționale ale problemei. Terapia sau consilierea psihologică oferă sprijinul necesar persoanelor care se confruntă cu astfel de dificultăți pentru a dobândi încredere în sine, pentru a-și depăși temerile și pentru a reuși să construiască relații mai sănătoase și mai satisfăcătoare. De asemenea, terapia contribuie la dezvoltarea abilităților de comunicare, ceea ce va ajuta persoana să abordeze și să discute problemele de care se lovește în cuplu, inclusiv teama sa de a se implica pe termen lung.
Chiar și sub îndrumarea unui specialist, abordarea acestor dificultăți necesită timp și răbdare. Ca pentru majoritatea aspectelor de natură psihologică și emoțională, nu există un remediu rapid care să rezolve imediat problema. Frica de angajament nu este o tulburare în sine, însă de cele mai mult ori vine din numeroase probleme emoționale adânc înrădăcinate. Prin înțelegerea profundă a propriilor experiențe, tipare de comportament, credințe, frici și nevoi, oamenii pot începe să se deschidă către emoții autentice și către schimbare.
Foto: pexels.com, freepik.com